Page 8 - PR5_Toolkit_RO

1.1 ITALIA
Organizațiile italiene au traversat o perioadă foarte dificilă atunci când au trebuit să gestioneze
integrarea practicilor și instrumentelor digitale în învățare, precum și să schimbe metodologia și să
treacă la o educație digitală mai formală. Schimbarea a fost provocatoare din cauza lipsei de

finanțare și echipamente adecvate. Mai ales în timpul pandemiei de COVID-19, școlile, universitățile
și centrele de educație pentru adulți au trebuit să se bazeze în mare măsură pe capacitățile personale
ale formatorilor și cursanților, rezultând în lipsa unor oportunități egale pentru toți cei implicați.

Formatorii cu lipsă de competențe au avut dificultăți în a se adapta și a face față situației noi și de
atunci se adaptează încet la ea. Același lucru poate fi spus și despre cursanți cu lipsă de competențe
în utilizarea instrumentelor digitale, care au avut dificultăți în a urmări și a fi ajutați în timpul învățării
la distanță. Un alt aspect cheie a fost lipsa de echipamente atât pentru cursanți, cât și pentru

formatori/instructori, care le-au îngreunat capacitățile și instrumentele de adaptare și schimbare
rapidă.

Lipsa de finanțare și lipsa unui răspuns rapid și decisiv din partea guvernului a determinat centrele
de formare profesională și educație să rezolve problema cu propriile finanțări sau participând la
oportunități de finanțare locale și europene. Multe centre și școli au participat la activități finanțate
de UE care au sporit competențele formatorilor și au asigurat ceva finanțare pentru echipamente și
necesități.

De la COVID-19, majoritatea centrelor de formare profesională și educație pentru adulți s-au 8
schimbat puțin și au decis să se concentreze mai mult pe educația digitală și instrumentele digitale,
în special pentru formatorii și instructori, demonstrând astfel că educația digitală a ocupat acum o
poziție puternică în mediul de învățare și centre, iar școlile nu vor să fie lăsate în urmă în caz de
necesitate.

1.2 PORTUGALIA

În ultimii ani, integrarea accelerată a educației digitale în Portugalia a fost o tendință generală, cu
metodele de învățare online și combinate devenind o abordare comună pentru educația
profesională și pe tot parcursul vieții. Cu toate acestea, s-a dovedit a fi deosebit de dificilă în ceea ce
privește incluziunea acestei abordări. Pandemiile recente au evidențiat o lipsă semnificativă a

infrastructurii necesare pentru a permite accesul general la formatul digital de educație. Au subliniat
o problemă semnificativă: lipsa accesului la instrumentele necesare pentru transformarea digitală
atât pentru cursanți, cât și pentru formatori. Prin urmare, principalul obstacol al gestionării
schimbării se extinde dincolo de actualizarea materialelor și metodologiilor existente pentru a se
potrivi cu lumea digitală în creștere sau de a îmbunătăți competențele formatorilor în metodologii
digitale și asigurarea abilităților digitale de bază. Adesea, problema se reduce la o simplă lipsă de
echipamente, necesitând partajarea resurselor între mai mulți utilizatori. În plus, anumite zone
semnificative din Portugalia se confruntă cu limitări în accesul și/sau calitatea conectivității la
internet.